Doamna Miklos vă invită

Ducele de Castle - Fiica regelui

 

 

Eternele povești de iubire se nasc din chinurile sfâșietoare ale dragostei.

Alexandru devine comandantul oștirilor regale după moartea tatălui său și dorește să salveze țara din mâinile tiranului. Salvarea vine însă de unde nu se așteaptă. Dar în mijlocul jocurilor politice de culise, este prins în mrejele iubirii. Negându-și originile, își refuză fericirea în fața datoriei.

Miriam, o copilă nevinovată, de o frumusețe răpitoare, învață într-un mod crud ce este viaţa. Mereu fugind pentru a se salva, nu scapă de destinul dictat din naștere. Fără să știe ce este dragostea, ajunge să lupte pentru cel care se transformase în protectorul ei fidel.

Se naște o dragoste interzisă între doi oameni din lumi pe cât de diferite, pe tot atât de rigide, un El şi o Ea ce trebuie să-și înfrunte destinele și să-și găsească fericirea într-o societate dominată de reguli nemiloase.

Alina Cosma

Asociația Scriitorilo de Limbă Română din Quebec

Asociația Scriitorilor de Limbă Română din Quebec

Uezen

 

Uezen… Am făcut cunoştinţă cu acest minunat univers în urmă cu 6 ani, când Ionuţ Caragea mi-a propus să-i ilustrez romanul de debut cu imaginile şi desenele mele science fiction. Sincer, m-am bucurat pentru oferta făcută deoarece simţeam că acest univers vine cu un suflu proaspăt în comparaţie cu celelalte universuri întâlnite în cărţile SF pe care le citisem până atunci, suflu pe care încercam şi eu, ca grafician, să-l imprim imaginilor mele. Ionuţ Caragea, studiindu-mi creaţiile expuse pe Sfera Online, mi-a mărturisit că a simţit acelaşi lucru. Astfel s-a creat între noi o conexiune.
Încă din timpul liceului citeam cu deosebită plăcere romanele scrise de Isaac Asimov, Arthur C. Clarke, Jules Verne, Ray Bradbury, Frank Herbert, amintind doar câteva din marile nume ale genului SF. Citeam şi romanele lui Istvan Nemere şi Peter Zsoldos, apărute în Ungaria, sau cele ale lui Vladimir Colin, care fuseseră publicate în România (Capcanele Timpului, Legendele Ţării lui Vam etc.). Mă atrăgeau şi Almanahul Anticipația, Jurnalul SF şi revista Start 2001, atât prin conţinut cât şi prin ilustraţiile grafice ale copertelor. După ce am citit atât de multă literatură SF, aveam acum ocazia să citesc o carte scrisă de un autor român contemporan, din aceeaşi generaţie cu mine. M-am întrebat în acel moment: oare despre ce visează autorii de SF din ziua de azi? Astfel am descoperit că Uezen ne oferea o perspectivă mai clară asupra vieţii de mâine, viaţă raportată la un interval de peste 100 de ani. Acţiunea romanului începea în anul 2048, dar la fel de bine ar fi putut începe şi în anul 2011, în cazul în care ar fi intervenit nişte evenimente neprevăzute care fi schimbat radical lumea.
„Discipolii zeilor de altădată” (eLiteratura, 2015) este o carte care incorporează trei volume apărute între anii 2010-2011 la editura Fides (Uezen şi alte povestiri, Conştiinţa lui Uezen, Echilibrul lumilor), venind în plus cu o continuare de două capitole şi o revizie. Încă de la primul contact cu universul Uezen mi-a plăcut felul în care autorul combină legendele vechi cu “amintirile” despre viitor. Prin amintiri despre viitor mă refer, desigur, la imaginaţie, dar şi la capacitatea de a anticipa viitorul. Pe undeva, există şi o latură profetică, dacă ţinem cont de aspectul religios al cărţii, de mesajul spiritual care încearcă să ne amintească cine suntem, cine trebuie să (nu) fim şi unde trebuie să (nu) ajungem. Sunt întru totul de acord cu ceea ce este scris şi pe coperta cărţii, „Discipolii zeilor de altădată” fiind „un roman science-fiction despre trecutul, prezentul şi viitorul unui univers recreat în întregime de un autor cu imaginaţie debordantă, în care realul, virtualul şi mitologia se împletesc armonios, pe fondul unei fascinante analize psiho-filozofice”.
Dualitatea ontologică din acest roman (lumină-întuneric, Democles-Z’Davaar) îmi aminteşte de maniheism sau de alte filozofii în care binele şi răul coexistă şi au aceeaşi putere, aflându-se într-o permanentă competiţie, iar în mijlocul acestei competiţii să află creaţia-omul. Dar şi în om se dă lupta între bine şi rău, iar omul trebuie să facă alegeri care îi vor schimba radical destinul.
Personajul principal, Lerman Kruger, atunci când agonizează în mijlocul deşertului Ruth, este supus unui test şi, influenţat de vedenia fostei iubite, alege cunoaşterea în locul bogăţiei. Salvarea prin iubire şi sacrificiul în numele iubirii sunt elementele cheie din interiorul acestui roman, în jurul lor fiind construit universul. SF-ul este doar un ambalaj pe placul fanteziei şi imaginaţiei autorului, un teritoriu în care el se simte confortabil, iar sub acest ambalaj există indicii şi comori pe care cititorii sunt invitaţi să le descopere.
În cartea lui Ionuţ Caragea, până la un punct, lupta dintre bine şi rău se dă doar în universul material, iar stăpânii universului nu fac altceva decât să contorizeze suflete. Dar, la un moment dat, echilibrul lumilor se rupe şi dimensiunile se întrepătrund, generând un conflict deschis între demoni şi îngeri, între alianţa pământenilor şi rasa cotropitoare a lenurienilor conduşi de Anuk, un edenian minţit şi şantajat de marele stăpân al Întunericului. Romanul lui Ionuţ Caragea este foarte bine conceput din punct de vedere ideatic şi structural, încât poate rivaliza fără probleme cu alte romane de succes ale genului, existând chiar şi posibilitatea de se a face un film după el sau, de ce nu, chiar şi un joc pe calculator. Vorbesc din perspectiva unui mare pasionat de SF şi a unui împătimit gamer. Citind cartea lui Ionuţ Caragea, am făcut o legătură cu jocul de strategie spaţială Star Trek Armada 2, în care se pot crea diverse moduri cu bătălii între diverse rase, cum ar fi bătăliile dintre Federaţie si klingonieni (Star Trek), bătăliile dintre Tau’ri si Goa’uld (Stargate) sau cele dintre Colonişti si Cylon (Battlestar Galactica). Fiind şi eu creator de moduri pentru acest joc, mi-a venit în minte un posibil scenariu de bătălie spaţială între Terra şi armata devastatatoare a lenurienilor conduşi de Anuk. În romanul „Discipolii zeilor de altădată” există toate elementele pentru a putea crea o astfel de bătălie, fiindcă autorul oferă cu generozitate detalii în ceea ce priveşte ştiinţa, tehnica, poziţionarea în spaţiu şi strategia fiecărei armate. În plus, apare şi elementul surpriză, referindu-mă la calul troian psihologic, la transferul de conştiinţă sau la convertirea armatelor adverse în armate proprii prin tehnici mentale sau prin acţiunea drogurilor.
Cine este familiarizat cu romanele de ficţiune speculativă cu substrat religios şi serialele SF care au rulat pe micile ecrane (Dune, Babylon 5, Stargate, Star Trek, DS9 etc.), poate observa că romanul „Discipolii zeilor de altădată” are câte un pic din toate, păstrându-şi, în acelaşi timp, doza de originalitate şi creativitate. Un autor bun de SF, după părerea mea, nu trebuie să reinventeze roata în ceea ce priveşte ştiinţa şi tehnica, dar poate veni cu mici inovaţii interesante, cum ar fi bomba cu suflete folosită de Caragea în această carte. Şi tot original este şi subiectul apariţiei şi perpetuării vieţii în galaxie: „Democles, stăpânul Celestiei, a creat primele fiinţe umanoide pe planeta Eden, oferindu-le darul nemuririi. Edenienii urmau ascensiunea pe calea luminii şi răspândeau viaţa în univers. Dar, odată cu transformarea soarelui Uta’H în stea roşie, edenienii încep să se îmbolnăvească şi să moară. Pentru a preveni totala dispariţie, construiesc Arka şi trec prin Megara, cea mai apropiată gaură de vierme. Însă foarte puţini ajung la noua destinaţie.”
Ajuns dincolo de Megara, Anuk este cuprins de furie nebunească şi este în stare să facă orice pentru a o vedea pe Asiria, soţia sa, reîntoarsă din morţi. Şi atunci îşi face apariţia Z’Davaar, stăpânul întunericului, care-i promite lui Anuk că o va învia pe Asiria numai dacă acesta îi va distruge pe ceilalţi edenieni şi va aduce haosul în univers. Aşa începe marea bătălie dintre bine şi rău, dintre cei doi zei, Democles și Z’Davaar. Dar trebuie să spunem că aceşti zei nu se luptă într-o confruntare directă, deoarece ciocnirea între energii ar duce la anihilarea amândurora. Din aceste considerente, toată bătălia se dă prin intermediul fiinţelor pe care le-au creat şi cu care au populat universul. Am putea spune că acest univers este o imensă tablă de şah, iar cei doi jucători se luptă pentru supremaţie, fiecare sacrificând anumite piese. Regulile se respectă reciproc, existând un protocol. Aş face o asemănare cu romanul „Gambitul stelelor” de Gerard Klein, în introducerea căruia autorul prezintă un citat din Pierre Mora, care explică că în jocul de şah „gambitul este un sacrificiu de pion interesat şi conştient, intervenit în faza iniţială a partidei, fie cu scopul de a obţine un avantaj poziţional sau de atac, fie pentru a prelua iniţiativa operaţiunilor”. Astfel, şi în romanul lui Ionuţ Caragea, intervin diverse sacrificii ale unor personaje importante sau mai puţin importante însă deznodământul se îndreaptă tot către o remiză. Se cedează planete şi teritorii de către fiecare parte, se propun mii de ani de pace şi noi religii, apar noi conflicte reale sau virtuale, dar cei doi zei care conduc universul vor fi mereu cele două forţe egale ale aceluiaşi întreg nedefinit, strategiile şi avantajele poziţionale fiind doar satisfacţii temporare.
În romanul lui Ionuţ Caragea întâlnim o varietate de rase extraterestre, unele prietenoase, altele cu tendinţe distrugătoare, majoritatea alegând tabăra binelui sau a răului. Sunt şi rase care par pasive, în aşteptarea unei inevitabile sclavii, iar autorul încearcă să capteze atenţia cititorilor prin trăsăturile fizice sau psihice, prin sentimentele şi farmecul lor. Unele femei se prostituează, altele par a fi coborâte din basme sau din poezii eminesciene, şi nu de pe navele unor proxeneţi universali (mă refer la splendidele sereniene, care deveneau mult mai frumoase odată cu înaintarea în vârstă).  Citind despre sereniene şi nebunele pteoliene, mi-am amintit de frumoasele femei Orion din seria Star Trek: Enterprise, care aveau un apetit sexual foarte mare şi aveau capacitatea să înrobească psihic şi fizic orice bărbat din orice rasă.
Am fost atras şi de trimiterile subtile către numele unor sisteme planetare. Cu nu puţin timp în urmă am citit despre sistemul solar Aldebaran, care chiar există în realitate, la o distanţă de 68 ani lumină de Pământ. Se povesteşte că Hitler voia să ia legătura cu fiinţele de acolo în vederea câştigării războiului, dar până la urmă n-a reuşit să-şi ducă la îndeplinire planul diabolic. Ionuţ Caragea foloseşte Aldebaran ca referinţă spaţială, iar rasa khvarilor din acel sistem, având tehnologii superioare, se aliază cu pământenii şi îi ajută să respingă atacul invadatorilor. Planul de cucerire al lui Anuk este destrămat de o nouă inovație în domeniul tehnologiei, aşa numita – bombă cu suflete. Această bombă este practic un fel de aspirator, un container care găzduieşte sute de suflete înfometate în căutare de trupuri. Iar armata lenuriană este devastată de această bombă care, odată declanşată, permite sufletelor să pornească în căutarea trupurilor pe care să le posede.
Bineînţeles, ca şi în alte romane SF, şi în romanul lui Ionuţ Caragea există inteligenţa artificială. Este vorba despre androizi care, pe lângă întrebuinţările casnice, sunt folosiţi şi ca obiecte de distracţie pe planeta Nede, iar mai apoi sunt înrolaţi în armata devastatoare a lui Anuk. În acelaşi timp, civilizaţia aproape distrusă a pământenilor este împânzită de clone, singura cale prin care oamenii de ştiinţă reuşesc să repopuleze planeta şi să relanseze economia. Oamenii şi clonele trăiau şi munceau laolaltă pentru reconstrucţia Terrei. Sesizaţi cum ne-am putea salva viaţa prin intermediul noilor descoperiri?
Romanul „Discipolii zeilor de altădată” ne captivează încă de la primul capitol, invitându-ne să cunoaştem un nou univers populat de fiinţe antice şi rase care se luptă pentru supravieţuire în contextul luptei dintre bine şi rău. Un plus la valoarea acestui roman îl aduce şi întrepătrunderea lumilor de apoi cu lumea în care trăim, un „Fringe” mitologic  declanşat de ruperea echilibrului universal. Recomand acest roman tuturor iubitorilor de literatură science fiction, amintindu-le că Uezen a confirmat şi în afara României, fiind publicat în limba engleză la editura Wildside Press din SUA.

Miklos Janos

Ofertă Editura Herald

Toate cărțile din ofertă beneficiază de o reducere de 20%
La 100 de lei aveți un tricou!
Editura Herald

Biblioteca Digitală BCU Cluj - Revista Familia

Abația - revistă de benzi desenate

Cadențe nr.8

In Memoriam Miklos Janos

Camera morții

"Camera mortii" este un roman care prezinta povestea unui condamnat la moarte in statul Mississippi pentru un atentat cu bomba impotriva evreilor si a negrilor. Victimele din romanul scris de Grisham vor fi o familie de evrei, un avocat care apara negrii si doi copii ai avocatului Kramer care au fost ucisi in urma aruncarii in aer a biroului avocatului. Cel care va fi prins si judecat pentru acest atentat este Sam Cayhall un membru foarte activ al Klanului dar care nu a actionat singur ci împreuna cu doi alti complici care au reusit sa scape de politie si FBI. In urma acestei arestari vor incepe o serie de procese care vor fi foarte mediatizate, Sam Cayhall va avea diversi avocati care mai de care mai avizi de publicitate.
In paginile romanului sunt prezentate evenimente marcante din istoria pe trei generații a acestei familii. Sam condamnatul la moarte prin gazare va ajunge sa fie aparat de nepotul sau Adam Hall, fiul lui Eddie baiatul lui Sam. Adam este un tanar avocat ambitios acceptat la o mare firma de avocati din Chicago. El va încerca sa restabileasca legaturile familiei sale, sa inteleaga unele evenimnete pline de violenta si sange (cum ar fi sinuciderea tatalui său cand el avea doar 17 ani) care au avut loc de-a lungul anilor in familia sa, si toate acestea în timp ce construia din nou apararea si apelurile pe toate caile pentru a-i mai oferi buniclui sau cateva luni de viata.
Personajele din acest roman sunt tipice din sudul Americii, povestile lor de viata sunt la fel, iar autorul le prezinta intr-un mod destul de captivant.John Grisham scrie un roman alert, fara prea multa filozofie, care poate fi citit de toate categoriile de cititori.

Nicoraș Dany

Vampiri, vârcolaci, alea, alea, știți voi

Narnia - Ultima bătălie

În această carte este vorba despre tărâmul numit Narnia unde aproape toate animalele vorbesc.

În urmă cu mulți ani, în acest tărâm s-au dat lupte crâncene însă acum era pace. Până-ntr-o zi când... un maimuțoi și un măgar au găsit pe malul unei ape o piele de tigru, iar pentru că cel care câștigase luptele împreună cu doi copii, Eustache și Jill, era un tigru numit Aslan, ce s-a gândit maimuțoiul? Să îi facă o haină măgarului, el fiind mai necopt la minte, și să-l dea drept Aslan. După ce măgarul a îmbrăcat haina s-au dus să le spună tuturor că „Aslan s-a întors”. Toți locuitorii Narniei, văzând și „tigrul”, au început să asculte de maimuțoi. După ceva timp de la minciuna asta, regele Tirion află totul de la animalele vorbitoare și, mâniat, pleacă să vadă ce înseamnă asta. Când să ajungă acolo, ce să vadă? Niște Colormeni, dușmanii Narniei și prietenii maimuțoiului, puneau la muncă grea unul dintre animallele Narniei. Văzând toate astea Tirion s-a enervat și l-a omorât pe Colormean împreună cu prietenul lui cel mai bun, un unicorn. Din cauză că se simțeau răspunzători pentru faptele lor, s-au predat și așa a aflat Tirion tot adevărul. Și pentru că trebuia să le spună și celorlalți i-a chemat înapoi pe copiii Narniei, Eustache și Jill. Le-a povestit copiilor ce se întâmplase și cu ajutorul lor i-a înlăturat pe toți Colormenii, maimuțoiul a fost izgonit iar măgarul a rămas servitorul regelui deoarece a recunoscut tot. Așa au ajuns întâmplările și la urechile adevăratului Aslan care, întors în Narnia a făcut astfel ca tărâmul să nu mai aibă parte de neplăceri.

De atunci totul a revenit la normal, Tirion și-a recăpătat locul de rege și n-au mai fost războaie, certuri și minciuni.

Matei Naomi Georgiana (cls a VI-a)

TRAGEDIE ÎN TREI ACTE

 Ca orice roman polițist, această carte conține suspans, aventură, câteva picături din esența iubirii și bineînțeles, crimă. Celebrul personaj, Hercule Poirot stă față în față cu unul dintre cele mai controversate cazuri din cariera sa.

Prezent la o petrecere, un preot, moare subit, fără ca detectivul să creadă că are de-a face cu o crimă. Doar când un alt participant este declarat decedat peste câteva săptămâni, intuiția de câine bătrân a lui Poirot e în alertă. Se pare că lucrurile se complică tot mai mult, deoarece mobilul crimei nu are niciun sens. Belgianul se va baza pe întreaga sa experiență pentru a dezlega ițele acestui plan mai mult decât macabru. Adevărul surprinzător e lăsat, ca în totdeauna la finalul cărții, uimind lectorii prin misterul adus cu sine.

Poirot se află din nou în centrul atenției prin capacitatea de care a dat dovadă. Agatha Christie a demonstrat încă o dată ce poate face simțul unui observator discret.

„Tragedie în trei acte” confirmă idea mea despre o crimă aproape perfectă.

Dan Adela

Jurnalele vampirilor

Aleasa

 
  

„Aleasa” , scrisă de minunatele P.C Cast şi Kristin Cast este o carte ce face parte din seria „Casa nopţii”. Protagonista Zoey Redbird împreună cu prietenii ei, Damien, iubitul lui Damien Jack, gemenele Erin Bates şi Shaunee Cole şi iubitul ei Erik au parte de multă acţiune.

Zoey are de făcut nişte alegeri care îi vor influenţa viitorul, ea fiind aleasă de zeiţa lor Nyx drept „Marea Preoteasă”. Înainte ca Zoey să fie un vampir, ea îl avea în viaţa ei pe Heath, marea ei iubire, care în cele din urma a ajuns să fie Impregnat de către ea şi să nu poată trăi fără antigerile şi momentele în care ea îi sugea sângele. Zoey voia să scape de el din cauză că îl avea ca iubit pe Erik, dar de fiecare dată când se întâlneau îi ceda.

După mai multe momente apare în ecuaţie şi Loren Blake care o cucereşte şi o face să rupă Impregnarea cu Heath, devenind Impregnată cu el. Loren era un vampir adult care până la final se găseşte a fi un mincinos.

În timpul citirii acestei cărţi vei simţi toate emoţiile pe care le simt şi personajele, deoarece doamnele Cast au un stil magnific de a exprima în scris ceea ce vor să împărtăşească cu cititorii. Sunt o mulţime de părţi ale acestei cărţi care te vor ţine cu sufletul la gură,iar unele chiar te vor face să fi buimac/buimacă deoarce nu îţi mai dai seama cine e bun şi cine e rău .

Afrodita este şi ea prezentă în aceasta carte, ea fiind prietena-duşman a lui Zoe, nimeni ştiind că „nesuferita” de Afrodita a devenit bună pentru a se căi în faţa zeiţei Nyx şi toată lumea urând-o din cauza felului în care s-a comportat în trecut.Dar, până la final ea este singura care o mai sprijină pe Zoey când toţi prietenii ei o abandonează.

Subiectul principal este reînvierea zombiului Stevie Rae. Ea era cea mai bună prietenă a lui Zoey până când corpul ei a respins „Transformarea” şi a „murit” . Toată lumea ştia că e moartă când defapt ea era un zombie însetat după sânge.

Pentru a afla totul despre ce s-a întâmplat în carte, treceţi pe la librărie şi luaţi-o, categoric nu veţi regreta.
Toate cărţile din seria „Casa Noptii” merită să fie citite!

-Bălăjel Ana

Divergent

 Vezi filmul aici!

Promoții de crapă și spada